Дополнения от 08.07.2024 к практике в Европейском суде по правам человека (ЕСПЧ)
Постановление ЕСПЧ от 01 июня 2021 года по делу "Ассоциация ACCEPT и другие против Румынии" (жалоба N 19237/16).
В 2016 году заявителям была оказана помощь в подготовке жалобы. Впоследствии жалоба была коммуницирована Румынии.
По делу обжалуется неспособность властей Румынии обеспечить мирное, без устных оскорблений, проведение мероприятия ЛГБТ-сообщество и осуществить эффективное расследование по жалобам на гомофобные мотивы противников мероприятия. По делу было допущено нарушение требований статьи 14 Конвенции.
Международное общественное движение ЛГБТ и его структурные подразделения - запрещенная в России экстремистская организация.
ОБСТОЯТЕЛЬСТВА ДЕЛА
Заявителями являются ассоциация (первый заявитель или ассоциация-заявительница), представляющая интересы лесбиянок, геев, бисексуалов и трансгендеров (ЛГБТ-сообщества) в Румынии, и еще пять человек. 20 февраля 2013 г. ассоциация-заявительница организовала в публичном доступном месте, в музее, открытый просмотр фильма об однополой семье, на который пришли, inter alia, и другие заявители. Мероприятие было прервано группой из 50 человек, которые вошли в помещение, выкрикивая гомофобные замечания, оскорбляя участников мероприятия и угрожая им. Некоторые из вошедших демонстрировали фашистские и ксенофобные символы и размахивали флагом бывшей румынской ультраправой партии, которая ранее была распущена решением суда за пропаганду фашизма. Мероприятие не могло продолжаться, однако оно было перенесено и проведено в более позднюю дату. Расследование по жалобам заявителей на подстрекательство к дискриминации, злоупотребление полномочиями путем ограничения прав и использования на публике фашистской, расистской или ксенофобной символики было прекращено прокуратурой, а соответствующие жалобы заявителей на это решение оказались безуспешными.
ВОПРОСЫ ПРАВА
По поводу соблюдения статьи 14 Конвенции, рассмотренной во взаимосвязи со статьей 8 Конвенции. Европейский Суд рассмотрел жалобы индивидуальных заявителей по настоящему делу, установив, что ассоциация-заявительница не обладала статусом жертвы в отношении заявленных нарушений конвенционных прав. Европейский Суд постановил, что заявители пострадали от дискриминации по признаку сексуальной ориентации, учитывая, что власти Румынии не обеспечили им надлежащую защиту человеческого достоинства (и, в более широком смысле, защиту их частной жизни) и не провели эффективного расследования действительной природы высказанных в адрес заявителей гомофобных оскорблений.
(а) Что касается обязанности обеспечить защиту. С начала инцидента в здании присутствовало значительное количество сотрудников полиции и жандармов (далее - сотрудники полиции), поскольку ассоциация-заявительница сообщила о возможных протестах в связи с проводимым мероприятием. Участники акции не нападали на сотрудников полиции. Также сотрудники полиции не утверждали, что протесты застали их врасплох и они не располагали надлежащими средствами для вмешательства в конфликт. Тем не менее они не остановили протестующих и оставались за пределами помещения, в котором произошел инцидент, и в основном воздерживались от того, чтобы вмешаться, снизить накал ситуации и предотвратить избиение и оскорбления заявителей. Данное бездействие имело место несмотря на то, что сотрудники органов внутренних дел осознавали позицию протестующих, озвученную последними, и слышали содержание высказываемых ими оскорблений. Эти обстоятельства, по-видимому, указывали на определенную предвзятость сотрудников полиции по отношению к гомосексуалистам, которая также отразилась в последующих рапортах об инцидентах: в них отсутствовали указания на гомофобные оскорбления в адрес некоторых заявителей, а инцидент описывался таким образом, что полностью исключал упоминания о проявлениях гомофобии. Следовательно, власти Румынии не смогли правильно оценить опасность, которая грозила заявителям со стороны протестующих, и надлежащим образом отреагировать с целью защиты достоинство заявителей от гомофобных нападок со стороны третьих лиц.
(b) Что касается обязанности провести расследование. Европейский Суд принял во внимание нижеследующие аспекты дела.
Заявители подали ходатайство о возбуждении уголовного дела в течение двух недель с момента инцидента, при этом в нем содержалось подробное описание фактов и всех имевшихся в распоряжении заявителей доказательств, включая рапорта сотрудников полиции и видеозаписи инцидента. Прокуратура также располагала именами некоторых участников мероприятия и протестовавших лиц. Таким образом, как минимум на начальном этапе расследование не должно было представлять значительной сложности. Однако на протяжении более одного года не предпринималось каких-либо значимых действий, а расследование в целом длилось более чем четыре года и восемь месяцев.
Против ворвавшихся на мероприятие лиц так и не было начато расследование, несмотря на то что жалобы на них были поданы, а также никому из указанных лиц не было предъявлено обвинение, несмотря на возражения заявителей. Те лица, личность которых была установлена сотрудниками полиции в вечер инцидента, были допрошены спустя четыре года только в качестве свидетелей.
Власти Румынии полагали, что предполагаемые угрозы или замечания во время инцидента не достигли той степени жестокости, которая согласно применимому законодательству могла позволить квалифицировать их как уголовное преступление. Однако Европейский Суд - хотя и придерживаясь с осторожностью презумпции того, что не каждое высказывание о ненависти должно как таковое влечь за собой уголовную ответственность и наказание - повторил, что комментарии, содержащие высказывания о ненависти и подстрекательстве к насилию и, таким образом, явно являющиеся незаконными, могут в принципе требовать от государства принятия определенных позитивных мер. Равным образом подстрекательство к ненависти необязательно являлось призывом к насилию или иным уголовно наказуемым деяниям. Нападки на людей, совершенные в форме оскорблений, насмешек или клеветы в отношении определенной группы лиц, могли являться достаточными для того, чтобы власти начали борьбу с расистскими высказываниями, допущенными при безответственном использовании права на свободу выражения мнения.
Утверждения заявителей о гомофобном характере нападок на них не были надлежащим образом исследованы. Расследование по факту предположительной демонстрации фашистской символики было начато почти два года спустя после инцидента, в то время как гомофобные основания совершения обжалуемых действий не были упомянуты в решениях прокуроров.
Формулировки, постоянно используемые властями Румынии в документах об инциденте и в сопутствующих материалах, были далеки от нейтральных или случайных и предполагали наличие предвзятости со стороны властей в отношении индивидуальных заявителей, что могло быть расценено как то, что власти закрывали глаза на гомофобную подоплеку обжалуемых событий, поставив тем самым под угрозу точность и эффективность производства по делу заявителей в целом.
Не было придано значения тем фактам, что организация, которая, по-видимому, была ответственна за срыв мероприятия заявителей, была известна своим неприятием гомосексуальных отношений или что гомофобные оскорбления были озвучены в адрес индивидуальных заявителей.
Европейский Суд подчеркнул, что необходимость проведения значимой проверки по факту вероятного наличия дискриминационных мотивов действий по оскорблению заявителей являлась абсолютной, учитывая враждебность к ЛГБТ-сообществу в Румынии и в свете доказательств того, что сорвавшие мероприятие в настоящем деле лица высказывали гомофобные оскорбления. В отсутствие такой проверки преступления, мотивированные предвзятым отношением, неизбежно были бы рассмотрены как иные преступления без такой мотивации, и отсутствие разницы в отношении являлось бы официальным замалчиванием (или даже попустительством) преступлений на почве ненависти.
Наконец, власти Румынии не выполнили свою позитивную обязанность провести эффективное расследование того, являлись ли устные оскорбления в адрес заявителей преступлением, мотивированным гомофобным отношением. Таким образом, власти Румынии продемонстрировали свою предвзятость по отношению к членам ЛГБТ-сообщества.
ПОСТАНОВЛЕНИЕ
По делу было допущено нарушение требований статьи 14 Конвенции, рассмотренной во взаимосвязи со статьей 8 Конвенции (принято единогласно).
По поводу соблюдения статьи 14 Конвенции, рассмотренной во взаимосвязи со статьей 11 Конвенции. Власти Румынии не обеспечили мирное проведение мероприятия 20 февраля 2013 г., ограничив в достаточной степени действия протестующих гомофобной направленности. Следовательно, власти Румынии не выполнили свою позитивную обязанность использовать любые доступные средства, чтобы гарантировать право заявителей на уважение права на свободу собраний. Формулируя данный вывод, Европейский Суд прежде всего сослался на свои доводы в отношении соблюдения статьи 14 Конвенции, рассмотренной во взаимосвязи со статьей 8 Конвенции, постановив, что указанные доводы также были применимы к рассмотрению настоящей части жалобы, которая относилась ко всем заявителям. Этот вывод не зависел от решения ассоциации-заявительницы прекратить мероприятие (просмотр фильма) и назначить его на другую дату, поскольку право на свободу собраний включает право выбирать время, место и фактические условия проведения такого собрания в пределах, установленных пунктом 2 статьи 11 Конвенции.
ПОСТАНОВЛЕНИЕ
По делу было допущено нарушение требований статьи 14 Конвенции, рассмотренной во взаимосвязи со статьей 11 Конвенции (принято единогласно).
КОМПЕНСАЦИЯ
В порядке применения статьи 41 Конвенции. Европейский Суд присудил 7 500 и 9 750 евро ассоциации-заявительнице и каждому из индивидуальных заявителей соответственно в качестве компенсации морального вреда.
Международное общественное движение ЛГБТ и его структурные подразделения - запрещенная в России экстремистская организация.
Источник публикации: https://espchhelp.ru/blog/4817-assotsiatsiya-accept-i-drugiye-protiv-rumynii .
The ECHR Ruling of June 01, 2021 in the case "Association ACCEPT and Others v. Romania" (complaint No. 19237/16).
In 2016, the applicants were assisted in preparing the complaint. Subsequently, the complaint was communicated to Romania.
The case appeals against the inability of the Romanian authorities to ensure the peaceful, non-verbally abusive holding of the event by the LGBT community and to carry out an effective investigation into complaints about homophobic motives of opponents of the event. The case involved a violation of the requirements of article 14 of the Convention.
The international LGBT Social Movement and its structural units are an extremist organization banned in Russia.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
The applicants are an association (the first applicant or the applicant association) representing the interests of lesbian, gay, bisexual and transgender (LGBT) people in Romania, and five other people. On February 20, 2013, the applicant association organized an open screening of a film about a same-sex family in a publicly accessible place, in a museum, which was attended by inter alia, and other applicants. The event was interrupted by a group of 50 people who entered the room, shouting homophobic remarks, insulting the participants of the event and threatening them. Some of those who entered displayed fascist and xenophobic symbols and waved the flag of the former Romanian far-right party, which had previously been dissolved by a court decision for propaganda of fascism. The event could not continue, but it was postponed and held at a later date. The investigation into the applicants' complaints of incitement to discrimination, abuse of authority by restricting rights and the use of fascist, racist or xenophobic symbols in public was terminated by the Prosecutor's Office, and the applicants' respective complaints against this decision were unsuccessful.
LEGAL ISSUES
Regarding compliance with article 14 of the Convention, considered in conjunction with article 8 of the Convention. The European Court examined the individual applicants' complaints in the present case, finding that the applicant association did not have victim status in relation to the alleged violations of convention rights. The European Court ruled that the applicants had suffered discrimination on the basis of sexual orientation, given that the Romanian authorities had not provided them with adequate protection of human dignity (and, more broadly, protection of their privacy) and had not conducted an effective investigation into the actual nature of the homophobic insults directed at the applicants.
(a) With regard to the duty to provide protection. Since the beginning of the incident, a significant number of police officers and gendarmes (hereinafter referred to as police officers) have been present in the building, since the applicant association reported possible protests in connection with the event. The protesters did not attack police officers. Also, the police officers did not claim that the protests took them by surprise and they did not have the proper means to intervene in the conflict. Nevertheless, they did not stop the protesters and remained outside the premises where the incident took place, and mostly refrained from intervening, reducing the intensity of the situation and preventing beating and insulting the applicants. This inaction took place despite the fact that the employees of the internal affairs bodies were aware of the position of the protesters, voiced by the latter, and heard the content of the insults they uttered. These circumstances seemed to indicate a certain bias of police officers towards homosexuals, which was also reflected in subsequent incident reports: they did not indicate homophobic insults against some applicants, and the incident was described in such a way that it completely excluded references to homophobic manifestations. Consequently, the Romanian authorities failed to properly assess the danger posed to the applicants by the protesters and to respond appropriately in order to protect the applicants' dignity from homophobic attacks by third parties.
(b) With regard to the obligation to conduct an investigation. The European Court has taken into account the following aspects of the case.
The applicants filed a motion to institute criminal proceedings within two weeks of the incident, while it contained a detailed description of the facts and all evidence available to the applicants, including police reports and video recordings of the incident. The Prosecutor's office also had the names of some participants of the event and protesters. Thus, at least at the initial stage, the investigation should not have presented significant difficulties. However, no significant action was taken for more than one year, and the investigation as a whole lasted more than four years and eight months.
No investigation was launched against the persons who broke into the event, despite the fact that complaints were filed against them, and none of these persons were charged, despite the objections of the applicants. Those persons identified by police officers on the evening of the incident were questioned four years later only as witnesses.
The Romanian authorities believed that the alleged threats or remarks during the incident had not reached the degree of brutality that, according to applicable law, could qualify them as a criminal offense. However, the European Court - although cautiously adhering to the presumption that not every hate speech should as such entail criminal liability and punishment - reiterated that comments containing hate speech and incitement to violence and thus clearly illegal may, in principle, require the State to adopt certain positive measures. mer. Similarly, incitement to hatred was not necessarily a call to violence or other criminally punishable acts. Attacks on people committed in the form of insults, ridicule or slander against a certain group of people could be sufficient for the authorities to begin combating racist statements made in the irresponsible use of the right to freedom of expression.
The applicants' allegations about the homophobic nature of the attacks on them have not been properly investigated. The investigation into the alleged demonstration of fascist symbols was launched almost two years after the incident, while the homophobic grounds for the actions complained of were not mentioned in the decisions of the prosecutors.
The wording constantly used by the Romanian authorities in the incident documents and related materials was far from neutral or casual and suggested the existence of bias on the part of the authorities towards individual applicants, which could be interpreted as the fact that the authorities turned a blind eye to the homophobic background of the events complained of, thereby jeopardizing the accuracy and efficiency of the proceedings the applicants' case as a whole.
No importance was attached to the fact that the organization that was apparently responsible for disrupting the applicants' event was known for its rejection of homosexual relations or that homophobic insults were voiced against individual applicants.
The European Court stressed that the need for a meaningful check on the likely existence of discriminatory motives for insulting the applicants was absolute, given the hostility towards the LGBT community in Romania and in the light of evidence that the persons who disrupted the event in the present case expressed homophobic insults. In the absence of such verification, crimes motivated by bias would inevitably be considered as other crimes without such motivation, and the absence of a difference in attitude would constitute official silence (or even connivance) of hate crimes.
Finally, the Romanian authorities failed to fulfill their positive obligation to conduct an effective investigation into whether verbal insults against the applicants constituted a crime motivated by homophobic attitudes. Thus, the Romanian authorities have demonstrated their bias towards members of the LGBT community.
RESOLUTION
The case involved a violation of the requirements of article 14 of the Convention, considered in conjunction with article 8 of the Convention (adopted unanimously).
Regarding compliance with article 14 of the Convention, considered in conjunction with article 11 of the Convention. The Romanian authorities did not ensure the peaceful holding of the event on February 20, 2013, limiting sufficiently the actions of homophobic protesters. Consequently, the Romanian authorities failed to comply with their positive obligation to use any available means to guarantee the applicants' right to respect for the right to freedom of assembly. In formulating this conclusion, the European Court first of all referred to its arguments regarding compliance with Article 14 of the Convention, considered in conjunction with Article 8 of the Convention, ruling that these arguments were also applicable to the consideration of this part of the complaint, which applied to all applicants. This conclusion did not depend on the decision of the applicant association to terminate the event (film screening) and schedule it for another date, since the right to freedom of assembly includes the right to choose the time, place and actual conditions for holding such an assembly within the limits established by paragraph 2 of article 11 of the Convention.
RESOLUTION
The case involved a violation of the requirements of article 14 of the Convention, considered in conjunction with article 11 of the Convention (adopted unanimously).
COMPENSATION
In the application of article 41 of the Convention. The European Court awarded 7,500 and 9,750 euros to the applicant association and each of the individual applicants, respectively, as compensation for non-pecuniary damage.
The international LGBT Social Movement and its structural units are an extremist organization banned in Russia.
Source of the publication: https://espchhelp.ru/blog/4818-association-accept-and-others-v-romania .
Hotărârea CEDO din 01 Iunie 2021 în cauza "Asociația ACCEPT și alții împotriva României" (plângere nr. 19237/16).
În 2016, reclamanții au fost asistați la pregătirea plângerii. Ulterior, plângerea a fost comunicată României.
Cazul face apel împotriva incapacității autorităților române de a asigura desfășurarea pașnică, non-verbal abuzivă a evenimentului de către comunitatea LGBT și de a efectua o investigație eficientă a plângerilor privind motivele homofobe ale oponenților evenimentului. Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție.
Mișcarea socială LGBT internațională și unitățile sale structurale sunt o organizație extremistă interzisă în Rusia.
CIRCUMSTANȚELE CAZULUI
Solicitanții sunt o asociație (primul solicitant sau Asociația solicitantă) care reprezintă interesele persoanelor lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT) din România și alte cinci persoane. La 20 februarie 2013, Asociația solicitanților a organizat o proiecție deschisă a unui film despre o familie de același sex într-un loc accesibil publicului, într-un muzeu, la care au participat, printre altele, și alți solicitanți. Evenimentul a fost întrerupt de un grup de 50 de persoane care au intrat în sală, strigând remarci homofobe, insultând participanții la eveniment și amenințându-i. Unii dintre cei care au intrat au afișat simboluri fasciste și xenofobe și au fluturat steagul fostului Partid de extremă dreapta român, care fusese anterior dizolvat printr-o decizie judecătorească pentru propaganda fascismului. Evenimentul nu a putut continua, dar a fost amânat și a avut loc la o dată ulterioară. Ancheta privind plângerile reclamanților privind incitarea la discriminare, abuzul de autoritate prin restrângerea drepturilor și utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe a fost încheiată de către parchet, iar plângerile respective ale reclamanților împotriva acestei decizii au fost nereușite.
PROBLEME JURIDICE
În ceea ce privește respectarea articolului 14 din Convenție, luate în considerare în coroborare cu articolul 8 din Convenție. Curtea Europeană a examinat plângerile reclamanților individuali în prezenta cauză, constatând că Asociația reclamantă nu avea statut de victimă în legătură cu presupusele încălcări ale drepturilor Convenției. Curtea Europeană a decis că reclamanții au suferit discriminări pe baza orientării sexuale, având în vedere că autoritățile române nu le-au oferit o protecție adecvată a demnității umane (și, în sens mai larg, protecția vieții private) și nu au efectuat o anchetă eficientă cu privire la natura reală a insultelor homofobe îndreptate împotriva reclamanților.
(a) în ceea ce privește obligația de a oferi protecție. De la începutul incidentului, un număr semnificativ de polițiști și jandarmi (denumiți în continuare ofițeri de poliție) au fost prezenți în clădire, deoarece Asociația reclamantă a raportat posibile proteste în legătură cu evenimentul. Protestatarii nu au atacat ofițerii de poliție. De asemenea, polițiștii nu au susținut că protestele i-au luat prin surprindere și nu au avut mijloacele adecvate pentru a interveni în conflict. Cu toate acestea, ei nu i-au oprit pe protestatari și au rămas în afara spațiilor în care a avut loc incidentul și, în cea mai mare parte, s-au abținut să intervină, reducând intensitatea situației și împiedicând bătaia și insultarea reclamanților. Această inacțiune a avut loc în ciuda faptului că angajații organelor de afaceri interne erau conștienți de poziția protestatarilor, exprimată de aceștia din urmă, și au auzit conținutul insultelor pe care le-au rostit. Aceste circumstanțe păreau să indice o anumită părtinire a ofițerilor de poliție față de homosexuali, ceea ce s-a reflectat și în rapoartele ulterioare ale incidentelor: nu au indicat insulte homofobe împotriva unor solicitanți, iar incidentul a fost descris în așa fel încât să excludă complet referințele la manifestările homofobe. În consecință, autoritățile române nu au evaluat în mod corespunzător pericolul pe care îl reprezintă reclamanții de către protestatari și nu au răspuns în mod corespunzător pentru a proteja demnitatea reclamanților de atacurile homofobe ale terților.
(b) în ceea ce privește obligația de a efectua o anchetă. Curtea Europeană a luat în considerare următoarele aspecte ale cauzei.
Reclamanții au depus o moțiune de inițiere a procedurilor penale în termen de două săptămâni de la incident, în timp ce aceasta conținea o descriere detaliată a faptelor și a tuturor probelor disponibile reclamanților, inclusiv rapoarte ale poliției și înregistrări video ale incidentului. Procuratura avea și numele unora dintre participanții la eveniment și ale protestatarilor. astfel, cel puțin la etapa inițială, ancheta nu ar fi trebuit să fie de o complexitate semnificativă. Cu toate acestea, nu s-au luat măsuri semnificative timp de mai mult de un an, iar ancheta în ansamblu a durat mai mult de patru ani și opt luni.
Nu a fost lansată nicio anchetă împotriva persoanelor care au intrat în eveniment, în ciuda faptului că au fost depuse plângeri împotriva lor și niciuna dintre aceste persoane nu a fost acuzată, în ciuda obiecțiilor reclamanților. Persoanele identificate de polițiști în seara incidentului au fost interogate patru ani mai târziu doar ca martori.
Autoritățile române au considerat că presupusele amenințări sau remarci din timpul incidentului nu au atins gradul de brutalitate care, potrivit legii aplicabile, le-ar putea califica drept infracțiune. Cu toate acestea, Curtea Europeană - deși aderă cu prudență la prezumția că nu orice discurs de ură ar trebui să implice, ca atare, răspundere penală și pedeapsă - a reiterat că comentariile care conțin discurs de ură și incitare la violență și, prin urmare, în mod clar ilegale pot, în principiu, să solicite statului să adopte anumite măsuri pozitive. mer. În mod similar, incitarea la ură nu era neapărat o chemare la violență sau la alte acte pedepsite penal. Atacurile asupra persoanelor comise sub formă de insulte, ridicol sau calomnie împotriva unui anumit grup de persoane ar putea fi suficiente pentru ca autoritățile să înceapă să combată declarațiile rasiste făcute în utilizarea iresponsabilă a dreptului la libertatea de exprimare.
Acuzațiile reclamanților cu privire la natura homofobă a atacurilor asupra lor nu au fost investigate în mod corespunzător. Ancheta privind presupusa demonstrație a simbolurilor fasciste a fost lansată la aproape doi ani de la incident, în timp ce motivele homofobe pentru acțiunile reclamate nu au fost menționate în deciziile procurorilor.
Formularea folosită în mod constant de autoritățile române în documentele incidentului și materialele conexe a fost departe de a fi neutră sau întâmplătoare și a sugerat existența unei părtiniri din partea autorităților față de reclamanții individuali, care ar putea fi interpretată ca faptul că autoritățile au închis ochii la Fondul homofob al evenimentelor reclamate, punând astfel în pericol acuratețea și eficiența procedurilor în cazul reclamanților în ansamblu.
Nu s-a acordat nicio importanță faptului că organizația care a fost aparent responsabilă pentru perturbarea evenimentului solicitanților era cunoscută pentru respingerea relațiilor homosexuale sau că insultele homofobe au fost exprimate împotriva solicitanților individuali.
Curtea Europeană a subliniat că necesitatea unei verificări semnificative a existenței probabile a motivelor discriminatorii pentru insultarea reclamanților este absolută, având în vedere ostilitatea față de comunitatea LGBT din România și în lumina dovezilor că persoanele care au perturbat evenimentul în prezenta cauză au exprimat insulte homofobe. În absența unei astfel de verificări, infracțiunile motivate de părtinire ar fi inevitabil considerate ca alte infracțiuni fără o astfel de motivație, iar absența unei diferențe de atitudine ar constitui tăcerea oficială (sau chiar connivența) a infracțiunilor motivate de ură.
În cele din urmă, autoritățile române nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a efectua o anchetă eficientă pentru a stabili dacă insultele verbale împotriva reclamanților constituie o infracțiune motivată de atitudini homofobe. Astfel, autoritățile române și-au demonstrat părtinirea față de membrii comunității LGBT.
Rezoluție
Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție, luate în considerare împreună cu articolul 8 din Convenție (adoptat în unanimitate).
În ceea ce privește respectarea articolului 14 din Convenție, luate în considerare în coroborare cu articolul 11 din Convenție. Autoritățile române nu au asigurat desfășurarea pașnică a evenimentului din 20 februarie 2013, limitând suficient acțiunile protestatarilor homofobi. În consecință, autoritățile române nu și-au respectat obligația pozitivă de a utiliza orice mijloace disponibile pentru a garanta dreptul reclamanților la respectarea dreptului la libertatea de întrunire. În formularea acestei concluzii, Curtea Europeană s-a referit în primul rând la argumentele sale privind respectarea articolului 14 din Convenție, considerat coroborat cu articolul 8 din Convenție, hotărând că aceste argumente erau aplicabile și examinării acestei părți a plângerii, care se aplica tuturor reclamanților. Această concluzie nu a depins de decizia Asociației solicitante de a înceta evenimentul (proiecția filmului) și de a-l programa pentru o altă dată, deoarece dreptul la libertatea de întrunire include dreptul de a alege ora, Locul și condițiile reale pentru organizarea unei astfel de adunări în limitele stabilite de paragraful 2 al articolului 11 din Convenție.
Rezoluție
Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție, luate în considerare împreună cu articolul 11 din Convenție (adoptat în unanimitate).
Despăgubiri
În aplicarea articolului 41 din Convenție. Curtea Europeană a acordat 7.500 și 9.750 de euro Asociației reclamante și, respectiv, fiecăruia dintre reclamanții individuali, ca despăgubire pentru prejudiciul moral.
Mișcarea socială LGBT internațională și unitățile sale structurale sunt o organizație extremistă interzisă în Rusia.
Sursa publicației: https://espchhelp.ru/blog/4819-asociatia-accept-si-altii-impotriva-romaniei .
